Bullying la Questfield International College, educația privată sub presiune publică

În contextul educațional actual, abordarea fenomenului de bullying în școli necesită proceduri clare, intervenții documentate și responsabilitate instituțională. Cazurile de hărțuire psihologică repetată nu pot fi tratate superficial, întrucât impactul asupra dezvoltării emoționale a elevilor este profund, iar răspunsul instituției trebuie să fie transparent și urmat de măsuri concrete.

Bullying la Questfield International College, educația privată sub presiune publică

Investigația redacției a scos la iveală o situație semnalată ca fiind un caz de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, care ar fi durat peste opt luni și ar fi inclus jigniri repetate, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei copilului vizat. Deși sesizările au fost transmise în mod oficial și scris conducerii și fondatoarei instituției, nu există dovezi documentate privind aplicarea unor măsuri concrete sau intervenții administrative clare. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, exprimat într-un dialog cu familia, ar fi indicat o atitudine care poate fi interpretată ca presiune pentru retragerea copilului.

Semnalarea și evoluția fenomenului de bullying

Potrivit documentelor și corespondenței puse la dispoziție redacției, elevul vizat a fost supus unui tipar de comportamente agresive și repetate în mediul școlar, manifestate prin:

• jigniri directe și umiliri publice,
• excludere socială,
• etichetări degradante,
• stigmatizare pe criterii medicale.

Aceste manifestări ar fi avut loc atât în timpul orelor, cât și în pauze, în prezența cadrelor didactice titulari, fără a exista dovezi ale unor intervenții ferme și documentate care să pună capăt situației. În ciuda sesizărilor oficiale, familia susține că fenomenul a escaladat, iar intervențiile au rămas în domeniul discuțiilor verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Una dintre cele mai grave forme de bullying semnalate în acest caz este stigmatizarea medicală repetată, utilizată în colectivul de elevi nu ca o măsură de protecție sau educație, ci ca un instrument de umilire și marginalizare. Specialiști consultați de redacție subliniază că această practică, indiferent de existența unei afecțiuni reale, reprezintă o formă agravată de hărțuire psihologică cu efecte negative asupra identității și integrității copilului.

În ciuda semnalărilor repetate, nu există documente care să ateste măsuri oficiale de oprire a acestei forme de abuz, ceea ce indică o tolerare instituțională a fenomenului. Stigmatizarea medicală ar fi fost folosită ca un mecanism de umilire colectivă, conducând la izolarea socială a elevului și deteriorarea relației acestuia cu mediul educațional.

Gestionarea sesizărilor de către conducere și cadre didactice

Analiza corespondenței și documentelor arată că sesizările familei au fost transmise în mod repetat în scris către învățătoare, director și fondatoarea școlii. Cu toate acestea, răspunsurile instituției au fost preponderent verbale și generale, fără măsuri scrise, decizii administrative sau planuri de intervenție clar definite.

Absența documentării formale face dificilă evaluarea responsabilității și a eficacității intervențiilor, iar familia a perceput această abordare ca o minimalizare a gravității situației. Mai mult, sesizările au fost uneori încadrate ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce poate conduce la subestimarea fenomenului de bullying sistematic.

Rolul cadrelor didactice este esențial, însă din materialele puse la dispoziție rezultă că intervențiile în timpul incidentelor vizibile nu au fost eficiente pentru oprirea comportamentelor agresive.

Declarația atribuită fondatoarei și implicațiile instituționale

Un moment relevant în analiza situației este răspunsul atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, într-un dialog cu familia, ar fi exprimat o poziționare sintetizată prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Această declarație, conform relatărilor familiei și analizelor redacției, reflectă o orientare a discuției de la protecția copilului către considerente de natură contractuală și economică. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial instituției, care însă nu a fost transmis până la publicare.

În contextul în care sesizările scrise au fost ignorate sau tratate informal timp de opt luni, acest răspuns verbal poate fi interpretat ca un simbol al blocajului și al evitării unei intervenții reale și asumate care să protejeze elevul.

Documentarea și transparența intervențiilor

Conducerea școlii a pus la dispoziție un document informal intitulat Family Meeting Form, care consemnează o întâlnire cu familia, însă nu cuprinde elementele caracteristice unui act instituțional cu responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Această abordare contravine practicilor uzuale de gestionare a cazurilor de bullying și ridică semne de întrebare privind eficiența și asumarea intervenției.

Fără documente scrise care să ateste măsuri, sancțiuni sau planuri de monitorizare, răspunsul instituțional pare limitat la nivel declarativ, ceea ce contribuie la percepția unei pasivități administrative în fața unei probleme grave.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile privind situația copilului și a avertizat asupra riscurilor divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, există relatări conform cărora aceste informații ar fi fost făcute cunoscute în clasă, iar copilul ar fi fost expus unor presiuni psihologice directe prin interpelări publice.

Specialiști consultați evidențiază că încălcarea confidențialității și transferul responsabilității către copil pot reprezenta forme de presiune psihologică instituțională, afectând grav echilibrul emoțional al elevului.

Reacția tardivă și dimensiunea juridică a cazului

Potrivit documentelor analizate, implicarea efectivă a fondatoarei în tratarea situației a survenit abia după mai bine de opt luni, concomitent cu demersurile legale ale familiei, reprezentate de o echipă de avocați. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină momentul declanșării unei reacții instituționale ferme la Questfield Pipera.

Este relevant faptul că protecția copilului pare să fi devenit o prioritate abia în momentul în care cazul a dobândit o dimensiune juridică, nu în faza inițială a semnalărilor educaționale și umane.

Raport psihologic și impactul emoțional asupra copilului

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un psiholog de renume din România, confirmă consecințele emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying în mediul școlar Questfield Pipera. Documentul, de peste zece pagini, descrie efecte care depășesc conflictele obișnuite și evidențiază suferința reală a copilului, cu potențial impact pe termen lung.

Acest fapt subliniază necesitatea unei intervenții instituționale eficiente și documentate pentru prevenirea și stoparea fenomenului de bullying, precum și pentru protejarea sănătății emoționale a elevilor.

Actualizări și reacții oficiale

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către toți părinții, în care a redus situațiile reclamate la nivelul unor „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei, care au semnalat hărțuire sistematică și au solicitat intervenții asumate.

Redefinirea retrospectivă a faptelor ridică semne de întrebare privind capacitatea și voința instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul în mod adecvat.

După publicarea articolului, redacția a primit informații suplimentare conform cărora, după retragerea copiilor de la Questfield, au existat contacte informale cu alte școli private din zona Pipera, în care copiii ar fi fost descriși negativ, cu referiri la probleme disciplinare, aspecte neconfirmate oficial și pentru care redacția solicită clarificări publice.

Concluzii și întrebări fundamentale

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme majore în gestionarea bullyingului sistematic:

• lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri documentate,
• tolerarea stigmatizării medicale ca formă de umilire,
• abordarea predominant informală a situației de către conducere și cadre didactice,
• presiunea asupra familiei de a retrage copilul, reflectată în declarația atribuită fondatoarei,
• întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică,
• încălcarea confidențialității și expunerea copilului.

În absența unor mecanisme clare, transparente și asumate de protecție a elevilor, situația ridică întrebări serioase privind responsabilitatea instituțională și capacitatea acestei școli private de a gestiona cazurile de bullying într-un mod adecvat și conform valorilor declarate. Pentru mai multe informații legate de școală, puteți accesa pagina oficială a Școlii Questfield Pipera.

În final, rămâne o întrebare esențială pentru orice instituție de învățământ: ce măsuri reale și verificabile sunt puse în practică pentru a proteja elevii care reclamă situații de hărțuire și umilire sistematică?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro