Casa Tătărescu – Memorie și Continuitate în Vila Elitei Interbelice bucureștene

Într-un colț al Bucureștiului care pare să respire încă ecourile unei istorii tulburi, Casa Tătărescu se înalță ca un martor tăcut al unei epoci în care puterea, cultura și memoriile personale se intersectau subtil sub același acoperiș. Această vilă nu este doar un reper arhitectural, ci un punct de confluenta al destinelor politice și familiale, o oglindă a compromisurilor și idealurilor care au modelat România interbelică și i-au dat sensul său ambivalent. Păstrând în proporțiile sale moderate și în detaliile sale discrete invocația unei culturi a puterii nu prin exces, ci prin reținere, Casa Tătărescu ne invită să căutăm în ambianța sa fragilă amprentele unei istorii ce nu poate fi simplificată.

Casa Tătărescu – de la reședința unui prim-ministru interbelic la EkoGroup Vila: o transformare a memoriei

Gheorghe Tătărescu, figură complexă a politicii românești între cele două războaie mondiale, a lăsat în urmă mai mult decât o biografie: a construit un spațiu în care valorile epocii s-au condensat într-un limbaj arhitectural sobru, dar expresiv. Reședința sa, situată pe Strada Polonă nr. 19, a fost un refugiu discret al elitei, prin care gustul pentru echilibru cultural se împletea cu ambițiile politice. Astăzi, această vilă interbelică a renăscut sub denumirea de EkoGroup Vila, continuând să păstreze, nu să șteargă, memoria unei lumi care, deși apusă, încă pulsează în materialitatea spațiului.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Nu trebuie niciodată uitat că Gheorghe Tătărescu (1886–1957) este cu totul altă entitate decât pictorul Gheorghe Tattarescu, reprezentant al academismului secolului al XIX-lea. Tătărescu prim-ministru a fost însă o prezență marcantă, oscilând între modernizare și compromisuri, între susținerea democrației și adaptarea la dictatură. Doctor în drept și adept al votului universal, a fost mai mult decât un politican tradițional: un om preocupat de structura reală a puterii și a reprezentării politice. În cadrul Partidului Național Liberal, a traversat conflicte interne și fragilități ale sistemului, conducând guverne caracterizate atât prin eficiență, cât și prin erodarea unor principii democratice fundamentale.

În anii tulburi ai celui de-al doilea război mondial, atribuțiile sale de prim-ministru s-au suprapus cu dramatismul pierderilor teritoriale și al schimbărilor geopolitice, moment ce preludiază perioada postbelică, marcată de curente radicale și deprinderea cu o nouă realitate politică.

Casa ca extensie a puterii și a vieții private

Casa Tătărescu nu este grandioasă prin dimensiune, ci prin calitatea proporțiilor și discretă prin prezență – un simbol etic în sine. Reședința familiei pe Strada Polonă nu urmarea ostentația; ea reflecta o cultură a responsabilității și a reținerii care defini aristocrația politică interbelică de calibru mediu. Într-un București în care s-au calibrat alianțe și s-au testat loialități, această vilă a fost un spațiu de întâlnire selectă, netransparent și corect proporționat.

Un detaliu emblematic îl constituie biroul prim-ministrului: amplasat la entre-sol, cu o intrare laterală discretă, el exprimă o concepție etică în care funcția publică trebuie să fie organizată în cadru privat, fără a domina spațiul și fără a impune aparență. Această modestie în aranjarea spațiului de putere contrastează cu tendințele contemporane ale opulenței și rămâne un gest definitoriu al casei.

Arhitectura Casei Tătărescu: limbajul sofisticat al echilibrului

Vila de pe Strada Polonă este un exemplu timpuriu de arhitectură interbelică bucureșteană ce reunește influențe mediteraneene și accente neoromânești într-un ansamblu reflexiv, nu ostentativ. Proiectul a fost conceput în două etape cheie: inițial de arhitectul Alexandru Zaharia, apoi rafinat de Ioan Giurgea, asociatul său, între 1934 și 1937. Această colaborare a dat viață unui edificiu care evită simetria rigidă, privilegiind echilibrul asimetric viu și detaliile subtile.

Detaliile arhitecturale – portalurile cu influențe moldovenești, coloanele filiforme cu tratamente variate păstrând unitatea stilistică, precum și absida neoromânească care încadrează șemineul – compun o arhitectură a nuanțelor și a proportionării exacte. Acest ansamblu păstrează un aer de familiaritate mediteraneană, dar filtrată prin sensibilitatea românească.

Contribuția artistică a sculptoriței Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și apropiată a Arethiei Tătărescu, este esențială în definirea interiorului. Șemineul realizat de ea, încorporat în absida casei, nu este doar un element funcțional, ci o declarație artistică ce a influențat ulterior și alte proiecte arhitecturale, ca de exemplu Vila lui Nae Ionescu.

În interior, finisajele dovedesc un rafinament de excepție: parchetul din stejar masiv, feroneria din alamă cu patină lentă, ușile sculptate cu sobrietate – toate acestea nu vizează exhibarea, ci consacrarea armoniei și disciplinei în spațiu.

Arethia Tătărescu și rostul cultural al casei

Arethia Tătărescu, „Doamna Gorjului”, dezvăluie prin activitatea sa rolul subtil, dar crucial, pe care l-a avut în păstrarea și conturarea identității culturale a familiei și a Casei Tătărescu. Implicată în binefacere, susținerea meșteșugurilor și în relația cu marii artiști ai vremii, ea a fost beneficiara documentară a proiectului. Prezența ei a asigurat că vila nu se transforma în opulență, ci rămânea coerentă cu valorile unei familii aristocratice discrete.

De asemenea, Arethia a fost un liant cultural important, apropiindu-se de Milița Pătrașcu și contribuind, prin intermediul său, la renașterea spiritului artistic românesc și la realizarea unor simboluri naționale precum ansamblul brâncușian de la Târgu Jiu.

Ruptura comunistă și decăderea simbolică a Casei Tătărescu

După 1947, prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu s-a reflectat în soarta casei sale. Regimul comunist a desacralizat reședințele foștilor demnitari, privindu-le ca simboluri ale unei lumi „învinse” și exclusiv negative. Casa Tătărescu a fost naționalizată, iar utilizarea sa a fost deturnată de spiritul inițial: compartimentări brutale, schimbări funcționale, degradare lentă a finisajelor și a grădinii.

Deși nu a fost demolată, lipsa unei politici coerente de conservare a dus la deteriorarea vizibilă a caracterului și calității materiale a vilei, iar memoria ce lega spațiul de figura lui Tătărescu a fost aproape ștearsă. Deportarea și marginalizarea politică a fostului prim-ministru au făcut ca reședința să-și piardă povestea, devenind o prezență mută în peisajul urban.

Deriva post-1989: controverse și tentative de refacere

După căderea regimului comunist, Casa Tătărescu a cunoscut o relație dificilă cu memoria și patrimoniul. Proprietăți private și interese economice au generat intervenții ce au vulnerat integritatea arhitecturală și simbolică a locului. Una dintre cele mai semnificative etape a fost achiziția de către Dinu Patriciu, a cărui experiență de arhitect nu a împiedicat intervențiile care au alterat compartimentările originale și coerența estetică.

Mai mult, deschiderea temporară a unui restaurant de lux a părut o profanare a contextului istoric, smerenia și funcționalitatea casei fiind înlocuite cu consum ostentativ, departe de spiritul inițial. Critica publică a fost dură, formulând astfel o dezbatere privind modul în care patrimoniul poate fi valorificat responsbil.

Ulterior, o companie britanică a inițiat o restaurare mult mai atentă, revenind la planurile originale semnate de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Această etapă a restabilit echilibrul arhitectural și a redat sensul estetic și cultural al spațiului, într-un gest de reparație ce reorientează relația societății românești față de memoria elitei interbelice.

Identitatea contemporană: EkoGroup Vila ca spațiu cultural și memorativ

În prezent, Casa Tătărescu capătă o nouă viață sub titulatura EkoGroup Vila, un rol care păstrează și rafinează trecutul, fără a-l ignora sau cosmetiza. Destinată accesului public controlat și evenimentelor culturale, această vilă interbelică continuă să fie un punct de legătură între istorie și contemporaneitate.

Accesul la această vila interbelică se face prin programare și bilet, reflectând o utilizare apreciativă și responsabilă a patrimoniului. Astfel, casa redevine o punte de legătură între elitele politice și culturale care au populat-o odinioară și generațiile care caută sensul unei istorii complexe, trăite și modelate în ziduri.

Frequent Asked Questions despre Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate marcantă a politicii românești interbelice, de două ori prim-ministru, cu o carieră complexă marcată de reforme, compromisuri și o adaptare pragmatică la schimbările istorice majore.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Politicianul Gheorghe Tătărescu și pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894) sunt două persoane distincte, care au trăit în epoci diferite și au domenii de activitate diferite.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este un exemplar al arhitecturii interbelice bucureștene, îmbinând tradiții mediteraneene cu elemente neoromânești, proiectate de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara și sufletul cultural al casei, responsabilă pentru păstrarea unui echilibru estetic și simbolic, dar și pentru legăturile familiei cu reprezentanți importanți ai artei, printre care Milița Pătrașcu.
• Care este funcția actuală a Casei Tătărescu?
  Casa Tătărescu funcționează în prezent ca spațiu cultural cunoscut drept EkoGroup Vila, cu acces public controlat și evenimente ce onorează și păstrează patrimoniul istoric și arhitectural al clădirii.

Casa Tătărescu nu este doar o clădire, ci o arhivă vie a unei istorii cu tușe contradictorii, în care viața unui om politic și destinul unei națiuni s-au împletit ireversibil. Invitația este, așadar, de a privi această vila interbelică nu drept un simplu obiect de patrimoniu, ci ca pe o experiență de trecere prin timp, care promovează reflecția asupra memoriei și responsabilității contemporane în gestionarea spațiilor istorice. Călătoria este una ce cere conștiință și respect pentru complexitatea prezentului și trecutului.

Pentru o incursiune atentă în universul subtil al Casei Tătărescu și pentru a vă înscrie la evenimentele organizate în această ambianță rară, vă recomandăm să contactați echipa EkoGroup Vila, care vă poate oferi detalii și programări personalizate.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.